04 decembrie 2009                                  
   

„Geografie mitică bucureşteană: Cartierul Mântuleasa”
- proiect unicat pentru conservarea şi păstrarea identităţii zonei -

 

          Un proiect generos şi deosebit de important, ce vizează conservarea şi protejarea cartierului Mântuleasa, zonă reprezentativă pentru arhitectura sectorului 2 şi a Capitalei, a fost prezentat specialiştilor în domeniu vineri, 4 decembrie, la sediul administrativ al sectorului 2 din strada Chiristigiilor nr. 11-13.
          Primăria Sectorului 2 şi Fundaţia Pro Patrimonio au lansat proiectul „Geografie mitică bucureşteană: Cartierul Mântuleasa”, unul din primele de acest gen realizate în România, ce are ca scop reabilitarea integrată a zonei menţionate.
          La eveniment au fost prezenţi, alături de primarul Neculai Onţanu, ministrul culturii şi cultelor, domnul Theodor Paleologu, Maria Berza, vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, prof. univ. dr. Sorin Alexandrescu, istoricul literar Geo Şerban, arhitecţii Bogdan Pârvanu şi Gheorghe Pătraşcu, drd. Adriana Scripcaru şi drd. Andreea Răsuceanu.
          Spaţiul studiat în cadrul proiectului este deopotrivă interesant ca eşantion urbanistic cu valoare ştiinţifică pentru influenţele din arhitectura bucureşteană, pentru antropologia urbană, istoria mentalităţilor şi, nu în ultimul rând, pentru operele literare care i-au fost dedicate.
          Traseul mitic din proza scurtă a lui Mircea Eliade se confundă cu un labirint citadin ce reuneşte străzile Mântuleasa, Popa Soare, până la Pache Protopopescu.
          Revitalizarea acestui spaţiu, restituirea lui unui circuit cultural şi familiarizarea publicului cu valorile urbane, ar însemna un prim pas în procesul  de conservare a specificului unei zone cheie, ilustrative pentru evoluţia istoriei Bucureştiului.
          Obiectivul principal al proiectului prezentat numerosului public de doamna Maria Berza, coordonatorul proiectului, este conştientizarea în rândul comunităţii locale şi a publicului larg în ceea ce priveşte distrugerile iremediabile ale patrimoniului bucureştean şi iniţierea unor programe de reabilitare, punere în valoare şi dezvoltare durabilă bazate pe valorile culturale, arhitectura, istoria şi identitatea unor cartiere reprezentative.
          Ideea proiectului a pornit, a explicat doamna Berza, de la faptul că „distrugerile şi mutilările iremediabile, fie ale clădirilor de patrimoniu, fie ale celor care fac parte din zonele de arhitectură protejată, sunt datorate „promotorilor” imobiliari, carenţelor legislative, greşitei şi cinicei interpretări a dezvoltării”. Domnia sa a vorbit despre realizarea unui Plan de Dezvoltare Integrată ce poate fi derulat în parteneriat cu Primăria Sectorului 2 pentru a se putea identifica şi obţine importante fonduri structurale necesare desfăşurării acestei generoase idei.
          Proiectul derulat a vizat: realizarea unei cercetări cu echipe de voluntari, identificarea unor posibile trasee culturale în zona Mântuleasa de către echipa de cercetători, documentarea, selectarea şi sintetizarea imaginilor, materialelor, fotografiilor şi hărţilor relevante pentru traseele urbane, prezentarea concluziilor şi organizarea unor ateliere de dezbatere.
          Prezent la dezbatere, prof. univ. Sorin Alexandrescu a propus realizarea unui „Centru Mircea Eliade”, ce ar putea fi nu numai un act de dreptate, dar va avea capacitatea de a atrage interesul întregii lumi, ca o veritabilă emblemă a zonei.
Ministrul culturii şi cultelor, domnul Theodor Paleologu, a răspuns invitaţiei primarului Neculai Onţanu de a participa la prezentarea acestui important proiect pe care îl apreciază şi îl susţine din trei puncte de vedere: 1) strada Paleologu, ce poartă numele familiei sale, este o mică părticică a proiectului Mântuleasa şi deci este o promovare a memoriei familiale, 2) ca ministru şi deputat de Bucureşti cunoaşte importanţa şi însemnătatea zonei şi 3) încurajează orice politică urbană ce protejează construcţiile frumoase, vechi şi speciale, chiar dacă acestea nu sunt catalogate ca monumente istorice datorită carenţelor legislative.
         Domnia sa şi-a exprimat deschiderea de a colabora cu Primăria Sectorului 2 pentru un asemenea proiect special sau pentru orice alte idei de recuperare şi protejare a monumentelor istorice.
          La rândul său, primarul Neculai Onţanu a explicat că s-a arătat interesat de acest proiect din dorinţa de a putea restitui şi conserva trăsăturilor generice ale acestui spaţiu reprezentativ pentru zona rezidenţială negustorească (promovarea noilor influenţe venite din Occident şi totodată legate de spaţiul tradiţional balcanic), dar şi pentru reintegrarea sa într-un circuit cultural care să-l reînsufleţească şi să-l readucă în atenţia locuitorilor Capitalei şi a străinilor care ne vizitează. Respectarea identităţii unui spaţiu, asumarea datelor sale culturale, precum şi revalorificarea sa ar împlini visul lui Mircea Eliade de a scrie o geografie mitică a Bucureştiului, care să îi conserve totodată specificul.    
          Edilul sectorului 2 a vorbit despre axa celor trei mari personalităţi ale culturii româneşti ce-şi regăsesc în cartierul Mântuleasa statuile ce le păstrează memoria: Petre Ţuţea,  Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu. Domnia sa a dorit să-i asigure pe toţi cei prezenţi că, anul viitor, Primăria Sectorului 2 va include în portofoliul programelor sale, realizarea unui Plan Integrat de Dezvoltare Durabilă ce va cuprinde, pe lângă proiectul cultural deja existent, alte două proiecte, unul economic şi altul social. În acest fel, se va putea face un mare pas înainte pentru a prinde viaţă studiul prezentat, fiind astfel un viitor exemplu de bună practică pentru alte cartiere bucureştene.
          Potrivit specialiştilor care au redactat studiul, platoul dintre mahalalele Sfântul Ştefan la est şi Negustori la vest, a fost locul unde s-a format mahalaua Mântuleasa, configurată deja în vremea Brâncovenilor. Potrivit istoricului Ionescu Gion care scria în anul 1900, în „Istoria Bucureşcilor” , mahalaua s-a dezvoltat, „în jurul bisericii omonime. Numele îi vine de la livada precupeţului Mantu, a cărui văduvă, Safta Mântuleasa, înconjurase livada cu gard de nuiele”. Mahalaua a rezistat în timp, devenind suburbie a oraşului în secolul al XVIII-lea, păstrându-se până astăzi reţeaua stradală şi biserica.
          Mahalaua Mântuleasa face parte din grupul de mahalale ce se iveşte la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea de-a lungul Podului Târgului de Afară. Aceste mahalale se dezvoltă la marginea oraşului. Prima menţiune a zonei coincide cu prima semnalare a uliţei Mântuleasa, în anul 1707.
Problema pavării uliţelor, mereu prezentă în Bucureştiul vechi, a parcurs mai multe etape. La început uliţele erau pavate cu pământ iar gropile astupate cu moloz, pământ, nisip şi chiar gunoi. Între anii 1822 – 1828, apare ideea pavării cu piatră a uliţelor, iar între anii 1860 - 1866 se pavează 50 de străzi din fiecare culoare administrativă a Bucureştiului.
          Deja în planul Capitalei din 1911, zona Mântuleasa apare definitivată din punct de vedere al traseelor străzilor, pe care le regăsim întrutotul astăzi. De la periferia secolului al XVIII-lea, mahalaua Mântuleasa se va schimba treptat. În vremea lui Cuza, strada Mântuleasa era mărginită de întinse grădini de zarzavat şi case ascunse în interiorul curţilor, exceptând zona centrală a cartierului din zona bisericii. În numai 50 de ani, zona se schimbă radical, căpătând un aspect rezidenţial din perspectiva unui cartier de liber profesionişti ai secolului al XIX-lea.
          La şcoala din Mântuleasa învaţă între 1914 – 1917 Mircea Eliade, pe care o descrie astfel: „era o clădire mare, robustă, străjuită de castani, cu o curte vastă în spate, în care ne jucam în timpul recreaţiilor”. Castanii pe care Eliade îi aminteşte şi în nuvela fantastică „Pe strada Mântuleasa” mai există şi astăzi.
          Alte clădiri deosebite ale zonei identificate de specialiştii care au efectuat cercetarea vizează: biserica Mântuleasa, Casa Creţulescu, o casă dispărută – casa Elefterescu, casa Simion Georgescu, crâşmele de altă dată de pe strada Popa Soare, casa Calomfir şi casa lui Iancu Antim şi multe altele.
          Cumva, se poate spune că este şi meritul lui Mircea Eliade de a pune pe harta memoriei personale şi colective acest loc mitic, devenit un reper arhetipal. Reper pe care urmaşii săi pot şi vor să-l perpetueze pentru generaţiile viitoare.