11 februarie 2010                  

Cadou inedit din partea primarului Onţanu: 
excursie la Thessaloniki pentru o centenară de origine greacă

Şi-a dorit ca, dacă Dumnezeu îi dă zile, să vadă cu proprii ochi,  la 100 de ani, sediul Primăriei Sectorului 2, locul unde, de ani întregi, îşi plăteşte cu religiozitate taxele şi impozitele locale.

Nu numai că dorinţa i-a fost îndeplinită, dar a fost întrecută de aşteptări: doamna Celente Bălăşica a avut bucuria şi surpriza să afle că vizita la Primărie i-a adus cu sine şansa de a revedea locurile de baştină ale părinţilor, o familie de negustori greci, ajunşi în România din insula ionica Kefalonia.

Acesta a fost cadoul special oferit, cu sprijinul unor sponsori, de primarul Neculai Onţanu centenarei locuitoare a sectorului 2, dar de suflet venit să încununeze o viaţă dedicată familiei şi dragostei de aproape, omagiată aşa cum se cuvine printr-o ceremonie deosebită găzduită de Primăria Sectorului 2.

În ciuda celor 100 de ani, doamna Bălăşica  nu a pregetat să accepte cadoul, excursia în Grecia, la Tesalonic, având o singură condiţie pentru a se bucura pe deplin de surpriza primarului Onţanu: să fie însoţită de una din cele două fiice. Şi asta nu de teama zborului, cum ar putea crede un neavizat, ci doar ca să aibă o companie plăcută pentru un asemenea sejur bine-meritat.

Nu este prima dată când „tânăra” centenară vizitează Grecia: în urmă cu 10 ani, pe vremea când avea 90 de ani, a mers singură la Atena să descopere Pantheonul şi să asculte, în tavernele greceşti, sirtaki-ul cântat la tradiţionalele bouzouki.

Înconjurată de cele două fete, şi ele de mult bunici, de sora sa de 97 de ani şi de alţi prieteni, doamna Celente Bălăşica, locuitoare a sectorului 2, a aflat surpriza pregătită de primarul Neculai Onţanu la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani. Totodată, edilul sectorului 2 i-a mai oferit doamnei Bălăşica „Diploma de excelenţă a Primărie Sectorului 2 în semn de preţuire la împlinirea onorabilei vârste de 100 de ani” şi i-a urat mulţi de trăit de acum înainte, alături de familia şi numeroşii prieteni pe care are bucuria sa-i aibă alături de domnia sa.

De la un asemenea eveniment special nu au lipsit şampania, tortul, florile, micile surprize şi cadouri, precum şi un purpuriu de cântece oferite în dar de marea doamnă a muzicii populare româneşti, Ştefania Rareş.

Cu o viaţă socială activă, doamna Celente este la curent cu evenimentele sociale şi politice ale ţării, citeşte ziare, urmăreşte emisiuni de televiziune, este membră a Uniunii Elene din România la ale cărei întruniri participă deseori şi speră să o întreacă în longevitate pe cea mai vârstnică femeie din lume, declarată, în vârstă de 135 de ani, din Turcia.

Secretul longevităţii sale, potrivit doamnei Celente Bălăşica, stă în  regimul alimentar deosebit, format în primul rând din mămăligă, alături de mâncare tradiţională românească, fără prăjeli şi grăsimi în exces, fără produse fast-food, un pahar mic de palincă de prună, înainte de masă şi un şpriţ, după prânz.

Date despre doamna Bălăşica Celente

Doamna Bălăşica Celente s-a născut în data de 10 februarie1910 pe meleaguri moldovene, în comuna Fălciu, judeţul Vaslui, situată pe malul Prutului, comună care în perioada interbelică făcea parte din judeţul Fălciu, ce cuprindea partea vestică din actualul judeţ Vaslui şi extrema sud-estică a actualului judeţ Iaşi, precum şi o parte din teritoriu estic care actualmente aparţine Republicii Moldova.

Doamna Celente provine dintr-o familie de negustori greci, familiile părinţilor acesteia – Pericle şi Maria Vitoratos s-au stabilit în România în jurul anului 1860, venind din Insula Kefalonia, cea mai mare dintre insulele ionice.

În tinereţe, doamna Celente a urmat Pensionul din Galaţi, muncind o perioadă ca telefonistă în comuna Fălciu, având centrala telefonică în locuinţa familiei sale.
S-a căsătorit în anul 1940 cu Iustin Celente, tot de origine greacă, de profesie inginer agronom, iar în urma acestei căsătorii au avut două fiice, Lucia, născută în anul 1941 şi Gabriela, născută în anul 1942.

La 22 de ani de la unirea teritoriilor româneşti într-un singur stat, în vâltoarea celui de-al doilea război mondial, România a trebuit să renunţe la Basarabia, nordul Bucovinei şi Cadrilater. Destinele a mii de români au fost frânte. Trecuţi sub ocupaţia sovietica, mulţi basarabeni au fugit în România, alţii au fost deportaţi în Siberia, iar familia doamnei Celente, locuind într-o comuna situată pe malul drept al Prutului, datorită originii sale, a fost obligată să-şi părăsească locuinţa, având în perioada 1941 – 1945 domiciliul forţat în satul Jiblea, componentă a oraşului Călimănesti. 

La întoarcerea din refugiu, în anul 1945, şi-a găsit locuinţa bombardată şi devastată, întinse zone erau minate, iar alimentele lipseau cu desăvârşire. În primăvara anului 1945, tifosul făcea ravagii în acea zonă, iar numeroase familii nu mâncau decât odată la doua zile, nereuşind ca de Sărbătorile Paştelui să aibă măcar mălai pentru o mămăligă. De atunci,  mămăliga a rămas un aliment de bază în alimentaţia familiei şi un obicei de a fi pregătită în împrejurări mai mult sau mai puţin sărbătoreşti.

După 1945, familia Celente a fost nevoită să înceapă o nouă viaţă în Bucureşti, în prezent fiind locatară a sectorului 2.

Născută în anul 1910, doamna Celente Bălăşica a trecut prin două războaie mondiale, o revoluţie, două crize economice, a trăit sub trei regimuri politice, a participat la schimbarea la conducerea ţării noastre a patru regi şi a nouă preşedinţi.
Iată câteva exemple:

şi nouă  preşedinţi:

În anul 1983, doamna Celente a rămas văduvă, după 43 de ani de căsnicie, trăiţi în mijlocul familiei. A renunţat încă din tinereţe la locul de muncă pentru a se ocupa de educaţia celor două fiice, fiind o bună soţie, mamă, bunică şi străbunică.

Doamna Bălăşica Celente beneficiază de un venit lunar în cuantum de 654 lei, fiind reprezentat de pensia de urmaş, din care trebuie să-i asigure medicamentelor, alimentele, plata facturilor şi a diverselor alte cheltuieli casnice. Venerabila doamnă este diagnosticată cu hipoacuzie şi necesită un aparatauditiv, pe care nu a reuşit să-l achiziţioneze,conform propriilor declaraţii. A mai declarat faptul că nu prezintă probleme majore de sănătate, doar cele specifice vârstei.

Aflată la venerabila vârstă de 100 ani, doamna Celente are o viaţă socială activă, se informează permanent, este la curent cu evenimentele sociale şi politice ale ţării, citeşte ziare, urmăreşte diverse emisiuni de televiziune, este membră a Uniunii Elene din Romania, participând ori de câte ori este cazul la diverse întruniri. Având o fire sociabilă, a avut foarte multe prietene, pretutindeni fiind înconjurată de acestea.

Secretul longevităţii doamnei Celente 

Este cunoscut faptul că longevitatea poate fi strâns legată de alimentaţie şi de stilul de viaţă.  

Sărbătorita de 100 de ani a declarat că a avut un stil de viaţă sănătos şi echilibrat, bazat pe o alimentaţie sănătoasă. În copilărie şi tinereţe, datorită lipsurilor materiale şi financiare, alimentul de bază în familia doamnei Celente a fost mămăliga şi diverse produse de lactate procurate direct de la sursă, din gospodăriile ţărăneşti. După mutarea familiei în Bucureşti, aceasta prepara mâncăruri tradiţionale româneşti, renunţând însă la prăjeli şi grăsimi în exces. Doamna Celente nu a băut de-a lungul vieţii nici sucuri carbogazoase, şi nici nu a făcut exces de dulciuri, singurele fiind prăjiturile de casă preparate de aceasta. 

De remarcat este faptul că sărbătorita are avantajul de a fi trăit cea mai mare parte a vieţii într-un alt secol, unde dominaţia fast-food-ului încă nu monopolizase societatea, devenind însă în ultimii ani un adevărat fenomen la nivel mondial, o alternativă „perfectă” pentru o ieşire la masă în oraş sau pentru prepararea rapidă a unei gustări acasă. Legat de acest aspect, doamna Celente consideră necesară creşterea gradului de conştientizare, în special în rândul tinerilor şi copiilor, a problemelor legate de hrană, de modul în care este produsă şi consumată, mai ales preparatele fast-food.

Şi, nu în ultimul rând, d-na Celente ne-a dezvăluit un mic obicei, pe care îl are de peste 10 ani: înainte de fiecare prânz, consumă un pahar mic de pălincă de prună, iar după prânz, un şpriţ.

Longevitatea bate criza

Potrivit datelor statistice de la ultimul Recensământ al populaţiei, în România există 310 persoane de 100 de ani şi peste această vârstă, dintre care 228 sunt femei din mediul urban şi rural, ponderea mai mare fiind din mediul rural.
Dintre acestea, 47 de persoane locuiesc în sectorul 2 al Capitalei, iar şapte sunt luate în evidenţa Primăriei Sectorului 2 pentru sprijin financiar şi medical, cea mai vârstnică fiind doamna Poppa Dumitru Ana, în vârstă de 107 ani:             

Studiile de specialitate indică faptul că România este ţara cu cea mai mică speranţă de viaţă la femei din Uniunea Europeană, cu o medie de cel mult 75 de ani, iar doamna Bălăşica s-a hotărât să “spargă” standardele şi vine să contrazică puternic datele statistice.

Important

Potrivit unor recente cercetări americane, crizele economice cresc, nu scad, speranţa de viaţă, lucru probat şi de doamna Celente Bălăşica care, după ce a supravieţuit la două războaie mondiale, epidemiilor sau deportării, face faţă cu brio şi actualei crize economice.

Cercetătorii José Tapia Granados şi Ana Diez Roux de la Universitatea Michigan au arătat că, în timpul crizei financiare începute în anii '20, speranţa de viaţă a americanilor a sporit cu 6,2 ani: de la 57,1 ani în 1929, la 63,3 ani în 1933. Aceştia consideră că, în timpul marii crize economice declanşate în 1928, actuala instabilitate economică are toate şansele să crească speranţa de viaţă a oamenilor. Cauza: mai puţin stres sau mai puţini bani daţi pe tutun şi alcool transformă recesiunea într-un fenomen benefic pentru sănătatea populaţiei mondiale.
"Rezultatele sunt clare şi pe dos faţă de opinia generală. Cei mai mulţi cred că acea perioadă cu nivel ridicat de şomaj a fost dăunătoare sănătăţii", declară Tapia Granados pentru Live Science.

De-a lungul secolului 20, însă, speranţa de viaţă a americanilor s-a aflat pe un trend ascendent din mai multe cauze, printre care se numără o
mai bună dietă sau dezvoltarea medicinei. Cu toate acestea, sănătatea americanilor a cunoscut un boom în cei patru ani ai Marii crize economice, precum şi de-a lungul altor perioade critice din perioada 1921 - 1938. Pe de altă parte, în anii de mare avânt economic mortalitatea a sporit.

Una dintre explicaţiile oferite de Tapia Granados pentru creşterea neaşteptată a speranţei de viaţă este schimbarea condiţiilor de muncă între perioadele de boom economic şi cele de recesiune. Un ritm accelerat de creştere economică cere şi un ritm de muncă mai intens, care antrenează mai mult stres, "tratat" adesea cu mai mult tutun şi alcool. Oamenii sunt totodată predispuşi la mai puţin somn şi la consum de alimente nu foarte sănătoase. "Deasemenea, mulţi muncitori fără experienţă au fost angajaţi în această perioadă, iar accidentele de muncă erau mai frecvente", spune Tapia Granados. Deşi între anii '30 şi zilele noastre există diferenţe economice şi sociale semnificative, factorii enumeraţi mai sus rămân valabili. O creştere generală a speranţei de viaţă are loc şi în aceste perioade tulburi din punct de vedere economic, chiar dacă pierderea slujbei poate însemna pentru mulţi dintre oamenii de azi o sănătate precară.

Speranţa de viaţă în România

România este ţara din Uniunea Europeana cu cea mai scurtă speranţă de viaţă pentru femei, arată un raport publicat de Comisia Europeana, deşi faţă de anul 1989, speranţa de viaţă la români a crescut cu 1,6 ani la bărbaţi şi 3 ani la femei. Speranţa de viaţă a femeilor din România este de 75 de ani, fata de 84 de ani in Spania. Speranta de viata a barbatilor romani este printre cele mai scurte in Europa, de 68.2 de ani, fata de 78.4 de ani in Suedia. Numai barbatii letoni si lituanieni au o speranta de viata mai scurta decat barbatii romani.
Motivul pentru care speranta de viata este mai mare la barbati are legatura cu domeniile de activitate in care profeseaza, acestia din urma fiind defavorizati de unele activitati.

În Romania, speranţa de viata este influentata in mare masura de mortalitatea infantila care este inca foarte crescuta, datorita sistemului medical slab dezvoltat, iar in mediul rural de igiena precara si de alimentatia necorespunzatoare. In mediul urban factorul de stres are o importanta mare in deteminarea sperantei de viata. Pentru speranţa de viaţă, Romania se plaseaza pe locul 64, din 177 de tari, intr-un clasament realizat pe baza indicelui de dezvoltare umana care combina o serie de criterii, venitul pe cap de locuitor, speranţa de viaţa si standardele de educaţie. Alte tari din Europa care se situează înaintea României sunt: Slovenia - 26, Cehia -31, Ungaria-35, Polonia-36.

25 de secrete pentru o viaţă mai lungă

Speranţa de viaţă în România creşte în fiecare an, ajungând în medie la aproape 68 de ani la bărbaţi şi la 75 de ani la femei. Ştacheta aşteptărilor poate creşte, potrivit site-ului Supereva, dacă sunt urmate următoarele sfaturi: