Acasa | Contact | Newsletter

 
Vezi Arhiva
Gala "Om între oameni", la cea de-a III-a ediţie

Joi, 13 decembrie 2012 20:55


Inițiativă a primarului Neculai Onțanu, aflată la cea de-a treia ediție, Gala Premiilor de Excelență în Civism "Om între oameni" a avut loc joi, 13 decembrie, în Galeria Dialog din Primăria Sectorului 2. 

Desfășurată la sfârșitul fiecărui an, Gala Premiilor "Om între oameni" a intrat nu doar în conștiința comunității, ci este una dintre cele importante manifestări găzduite în această perioadă în Capitală. Pe podium urcă, la fiecare ediție personalități remarcabile ale vieții științifice, culturale și artistice din România, oameni care s-au ilustrat în domeniul în care activează, modele pentru semenii lor. Cele două ediții anterioare au omagiat nu doar oameni foarte cunoscuți și admirați - Raed Arafat, Mugur Isarescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioan Pop de Popa, Gheorghe Leahu, dar și oameni simpli, adevărați eroi ai comunității. Nominalizările au aparținut, ca la fiecare ediție a Galei, unui juriu prestigios, alcătuit din vicepreședintele Academiei Române, Marius Sala, academicianul Eugen Simion, prof.univ.dr. ing. Mihai Voiculescu, criticul de artă Ruxandra Garofeanu, profesor Alexandrina Peter, scriitorul și publicistul Tudor Octavian, președintele Asociației Scriitorilor București, Horia Gârbea, PC. Părinte Protoiereu Ioan Rădulescu, prof.univ.dr. Sorin Dimitriu și directorul Filarmonicii "George Enescu", Andrei Dimitriu.
În acest an, pe podiumul Galei Premiilor de Excelență în Civism au urcat: academician Maya Simionescu care a primit Marele Trofeu, antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang, Înalt prea Sfinţia Sa Ciprian Câmpineanu, Episcop vicar patriarhal, medicul Şerban Brădişteanu, inginerul Emilian Ţiţaru, criticul de artă Dan Hăulică, profesorul Sever Popa, actriţa Valeria Gagialov şi ambasadorul Andrei Magheru, generalul Vasile Ciornei, actorul Ion Caramitru şi un reprezentant al Fundației Principesa Margareta.
Corul academic Divina Armonie – Club UNESCO și flautistul Ion Bogdan Ștefănescu au încântat auditoriul cu piese din repertoriul clasic și modern.
În discursul său adresat deopotrivă invitaţilor şi laureaţilor, primarul Neculai Onţanu a spus:
“Distinși laureați, onorată asistență,
Lumina din ochii domniilor voastre, căldura din inimi, mă fac să uit gerul de afară. Gerul şi iarna care au venit îmi aduc aminte de anii copilăriei în care bucuria era pentru noi toţi uriaşă. Pe măsură ce anii ne ning, reuşim tot mai puţin să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să mai credem în miracolele care odinioară ne încântau sufletele.
În decembrie 2010, când am deschis ediția întâi a Galei "Om între oameni", anunțând primii laureați ai premiilor de Excelență în Civism, mi-am mărturisit că mi-am împlinit un vis.
Am vorbit atunci, în anul 2010, despre lucruri înalte, despre spiritul comunitar, despre solidaritate, despre care nici acum nu sunt sigur dacă ele pot exista în realitate sau sunt o mare iluzie sau deziluzie. Am spus că am reușit să construim, în anii aceștia, în Sectorul 2, o comunitate puternică, solidară, care și-a demonstrat forța în multe împrejurări. Vă amintiți, probabil, relatările presei, în ianuarie, la incendiul de la biserica Sfântul Pantelimon, când ziariștii erau uimiți că, dintr-o dată, ca din pământ, au apărut zeci de cetățeni, care s-au pus pe treabă, ajutând pompierii și punând la adăpost sfintele odoare. Acolo, ocrotită parcă de credința și solidaritatea oamenilor, crucea din turlă, deși a trecut prin foc, a rămas neatinsă. Am numit-o Crucea Speranței și mă gândesc la ea, atunci când îmi este mai greu.
Dar poate cea mai emoționantă dovadă de solidaritate rămâne iarna lui 2011, când am știut să avem grijă unii de alții, să-i sprijinim și să-i îmbărbătăm pe cei din sectorul nostru dar şi din judeţul Ilfov care au avut nevoie de ajutor. Am avut printre nămeți echipe de voluntari, în care experiența seniorilor s-a împletit cu entuziasmul celor tineri. De altfel, structurile noastre de voluntariat - a căror experiență am împărtășit-o și celorlalte primării din Capitală - ilustrează tocmai acest spirit comunitar despre care îndrăznesc să vă vorbesc. Însă edificarea spiritului comunitar nu ar fi fost posibilă fără existenţa unor oameni speciali, a unor individualităţi excepţionale, care ne sunt modele, cărora le datorăm enorm, le datorăm prestigiul naţional şi internaţional al României.
Dacă n-am fi avut mentori, n-am fi construit nimic durabil. Cum să-i omagiem pe acești oameni? m-am întrebat, când societatea românească pare a se întrece în cel mai bun caz să-și uite valorile, dacă nu chiar să le blameze. Cum să le evocăm - pe lângă meritele profesionale care i-au consacrat - meritele lor civice? Cum să-i numim, în trei cuvinte, pe acești oameni excepționali? Le-am spus simplu „oameni între oameni”. Pentru că, dacă profesionalismul nu e dublat de omenie, de grija pentru semeni, este rece și uscat, este „aramă sunătoare” – cum spune Sfântul Apostol Pavel. Tocmai respectul, dragostea, grija unora față de ceilalți ne-au adunat pe toți, astăzi, aici. Toate acestea au făcut, în această perioadă, din Galele Premiilor de Excelență în Civism un eveniment de referință nu doar în București, ci și în România.
Privindu-vă pe cei adunați în Galeria Dialog – foști, actuali și viitori laureați – am sentimentul tonic că în ultimă instanţă valorile individuale contează, ele fac diferenţa, ele sunt motorul progresului omenirii, am sentimentul că împreună, putem muta munţii din loc.
Mulți colegi de-ai mei din București și din țară, privindu-vă, m-ar invidia. Premiul meu, pentru toți anii aceștia de muncă și de renunțări, sunt colegii mei şi domniile voastre și vă mulţumesc pentru aceasta! Sărbători cu bine şi La Mulţi Ani!
LAUDATIO OCTAVIAN BELLU – MARIANA BITANG
„A doua distincție ex-aequo a celei de-a treia ediții a Galei "Om între oameni" revine lui Octavian Bellu și Marianei Bitang, pentru înalta lor performanță în sportulul românesc. Și domniile lor, ca și distinșii antrenori culturali Gagealov-Magheru, sunt de nedespărțit. Personalități distincte, Octavian Bellu și Mariana Bitang și-au unit forțele creatore, profesionalismul, tenacitatea, pentru a ridica steagul României pe cele mai înalte catarge ale lumii.
Gimnastele pe care le-au antrenat și le antrenează au o caracteristică comună, un aer de mare familie sportivă: odată cu abilitățile tehnice, maeștrii lor le-au transmis ceva la fel de prețios - omenia. A avut loc o infuzie de caracter către discipoli, o infuzie de modestie și bun simț. Stâpânirea de sine, de care dau dovadă gimnastele noastre, este rodul exemplului personal al mentorilor lor. Talentul - răsplătit în aur - este consecința, inflorescența acestor caractere modelate în vârtejul unei munci susținute, istovitoare.
Copilele olimpice, tinerele minunate ieșite din Școala Bellu-Bitang au în ochi sclipirea pe care au moștenit-o de la iluștrii lor profesori - scânteia victoriei, cea care ne face și pe noi, admirându-le, să fim mândri că suntem români.
Avem în mijlocul nostru un om care a intrat în Guiness Book - Octavian Bellu - drept "cel mai de succes antrenor din lume". Palmaresul său - care, de la un moment dat este și al Marianei Bitang – cuprinde pe perioada cât au activat ca antrenori federali ai Lotului olimpic feminin de gimnastică, 279 de medalii, dintre care 106 de aur, 86 de argint și 87 de bronz.
Bellu și Bitang sunt un model de excelență pentru colegii lor mai tineri. Domnul Bellu și-a început cariera ca profesor de educație fizică la Valea Călugărească, în 1974. Doamna Bitang a pornit în carieră ca profesor antrenor la Clubul Sportiv Deva, în 1985. Colaborarea lor profesională a făcut istorie, a făcut ca numele României să fie rostit cu admirație și respect.
Au demisionat de la Lotul olimpic în anul 2005, din pricina ingratitudinii unora dintre compatrioții lor. Până când, în 2010, au revenit la Lot, gimnastica feminină românească a intrat într-un con de umbră. Au avut cinstea de a fi, în 2006, consilieri de stat pentru promovarea sportului, în Departamentul pentru Relația cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă al Administrației Prezindențiale a României. În 2007, maestrul Octavian Bellu a fost numit președinte al Agenției Naționale pentru Sport, iar în 2009 - secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului. Atât Octavian Bellu, cât și Mariana au obținut, până astăzi, în cursul prestigioasei lor cariere, nenumărate distincții naționale și internaționale. Ambii sunt comandori ai Ordinului Național "Steaua României". Anul trecut, în sfârșit, Octavian Bellu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Educație Fizică și Sport din București. Octavian Bellu și Mariana Bitang sunt cetățeni ai Sectorului 2, înscriindu-se în galeria personalităților de prestigiu cu care ne mândrim. Le conferim fiecăruia titlul de "Om între Oameni", nu doar pentru că au contribuit decisiv la progresul sportului românesc și mondial, ci și pentru că au făcut din sport și o școală a vieții, o pepinieră a performanțelor, dar și a caracterelor. Pentru că, anul acesta, la Olimpiadă, în ciuda unui arbitraj care cocheta cu marile puteri, Bellu și Bitang au reușit să-și ridice elevele pe cele mai înalte podiumuri, să facă auzit imnul României.
Diplomele de nominalizați, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medaliile de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către Preacucernicul Părinte NICOLAE BORDAŞIU, nominalizat pentru categoria spiritualitate creştină în anul 2010 .”

LAUDATIO ION CARAMITRU
“Omagiem astăzi nu doar un mare actor - inegalabilul recitator din Eminescu, memorabilul Hamlet - nu doar un distins spirit artistic, ci mai ales omagiem un om al Cetății, o personalitate care s-a dedicat - cu generozitate și aplomb - comunității. Clișeul despre marii artiștii este că sunt, dacă nu misogini, rupți de realitate, contemplativi. Ion Caramitru este exemplul că talentul nu se împuținează, ci - dimpotrivă - sporește, când Actorul se dedică binelui breselei sale. În calitate de Președinte al UNITER - instituție teatrală al cărei nume l-a transformat în renume - niciodată retribuit, a sprijinit cu fonduri nenumărate proiecte artistice.
În calitate de ministru al Culturii, a obținut pentru membrii uniunilor de creație suplimentarea cu 50 la sută a pensiilor; a promovat Hotărârea de Guvern care a instituit, pentru marii artiști ai României, indemnizația de merit.
Ion Caramitru rămâne în istorie ca unul dintre cei mai dedicați miniștri ai Culturii, unul care s-a bătut exemplar, în Parlament, pentru implementarea legislației specifice domeniului. Este artizanul restaurării, în integritatea originară a „Coloanei fără sfârșit” a lui Constantin Brâncuși, la Târgu Jiu. A inițiat programul național de restituire a monumentelor și a lărgit lista UNESCO de la 8 la 30 de unități de patrimoniu. La capitolul „opere” dăruite societății românești, trebuie să îi invocăm și pe cei doi fii ai maestrului. Cel mare, absolvent și masterand în studii economico-juridice, este partenerul unei importante multinaționale. Cel mic, este un mare specialist în inginerie de sunet. Actor, regizor, pedagog, director al Teatrului Național din București – pentru a cărui consolidare și remodelare a obținut o finanțare de 67 milioane de euro - Doctor Honoris Causa al Universității de Arte George Enescu, Ion Caramitru a înțeles ca nimeni altul că arta trăiește și în contingent, iar respectul pentru nevoile celor care o slujesc nu se exprimă doar prin aplauze, ci și prin grijă față de pâinea lor cea de toate zilele.
A intrat în politică, din aceleași rațiuni umaniste, demonstrând că politica nu este un exercițiu găunos de retorică, ci un teren de confruntare a inteligențelor pragmatice și a proiectelor. Munca sa exemplară a fost onorată cu distincții dintre cele mai prestigioase: în 1995 a obținut titlul de Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic, fiind decorat de Regina Elisabeta a II-a; doi ani mai târziu, a fost înnobilat Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor în Franța, iar în anul 2000 i s-a conferit Ordinul pentru Merit al României, în grad de Mare Cruce. Avem astăzi onoarea să-i acordăm un titlu mult mai puțin pompos, dar minunat în simplitatea lui - "Om între Oameni". Suntem convinși că definiția cea mai scurtă a acestui om excepțional, artist polivalent, conștiință civică, este - pentru etosul românesc - tocmai aceasta: Ion Caramitru a fost și continuă să fie, mai presus de orice, un om între oameni.
Îl omagiem anul acesta, când - în plină criză economică, demonstrând că spiritualitatea nu poate fi ajustată sau amputată - a realizat recordul de a atrage zeci de milioane de euro pentru consolidarea, modernizarea şi reconfigurarea în forma iniţială a templului culturii - Teatrul Național. Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia – editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către domnul TUDOR OCTAVIAN, publicist şi scriitor.
Întrucât Domnul Ion Caramitru nu ne-a putut onora cu prezenţa, l-a desemnat pe domnul Andrei Marinescu, secretarul literar al Teatrului, să primească înalta distincţie a Galei OM ÎNTRE OAMENI – EXCELENŢĂ ÎN CIVISM. “

LAUDATIO PREASFINȚITUL EPISCOP-VICAR PATRIARHAL CIPRIAN CÂMPINEANUL
“Cu dragoste filială și emoție avem cinstea să vorbim în cea de-a treia ediție a Galei Om între Oameni despre Preasfințitul Episcop Vicar Patriarhal Ciprian Câmpineanul. Un tânăr episcop - sfințit în luna septembrie anul 2002, la vârsta de doar 37 de ani - care a înduhovnicit comunitatea noastră și ne-a stat mereu alături, la bine și în momente de restriște.
Omagiindu-l, definim în cadrele sale lucrătoare și sfințitoare relația dintre Biserică și comunitate, dimensiunea socială a Bisericii Ortodoxe Române, așa cum se manifestă aceasta în viața noastră, a cetățenilor din Sectorul 2.
De altfel, nu este deloc întâmplător faptul că Preasfinția Sa Ciprian Campineanul - doctor în teologie al Facultății din Tesalonic, cu studii aprofundate de bizantinologie la Institutul Ecumenic din Bari (Italia) - a slujit, între 1999-2002, ca inspector eparhial și apoi consilier patriarhal în cadrul Departamentului "Biserica și Societatea", fructificând exemplar această experiență în dialogul fecund cu enoriașii comunității noastre.
După hirotonia Sa în cea mai înaltă demnitate preoţească, aceea de arhiereu, Preasfinţiei Sale i s-au încredinţat spre coordonare departamente importante ale Administraţiei Patriarhale, precum Sectorul pentru Relaţii Externe Bisericeşti, Sectorul Social Filantropic, Sectorul Teologic Educaţional şi în ultimii ani, Cancelaria Sfântului Sinod, îndeplinind, din 2009, şi responsabilitatea de secretar al celui mai înalt for de conducere al Bisericii Ortodoxe Române. În această calitate, în cei zece ani de slujire arhierească a participat la multe Congrese de teologie şi întâlniri panortodoxe şi ecumenice, organizate în ţară sau în străinătate, reprezentând cu cinste Biserica noastră.
Pe plan local, exemplul personal al Preasfinției Sale, munca neobosită, atât în domeniul pastoral-misionar, cât și în cel al asistenței sociale, ne-au fost și ne sunt de un real folos. Proiectele noastre au primit binecuvântarea Patriarhiei Române, dar și ajutorul concret al Preasfinției Sale, în realizarea într-un timp foarte scurt, a Centrului de Îngrijiri Paliative "Sfântul Nectarie Taumaturgul" şi în desfăşurarea proiectului „50 de ani de căsătorie – reînnoirea jurămintelor în stil european", iniţiat de Primăria Sectorului 2 în urmă cu opt ani. Învățăturile Preasfinției Sale despre dragostea de aproapele, despre respectul istoriei naționale, despre demnitate, despre filantropie și voluntariat au fost concretizate în acțiuni civice, adevărate instituții comunitare, care au devenit, pentru cetățenii Sectorului 2, sprijin și reper. Satisfacția noastră este că acestea au devenit model și pentru administrațiile celorlalte sectoare ale Capitalei, pentru alte primării din România. Această distincție laică i se acordă astăzi Preasfințitului Episcop Vicar Ciprian Câmpineanul, pentru contribuţia importantă pe care a avut-o la realizarea şi inaugurarea Centrului de Îngrijiri Paliative menţionat mai sus unde îşi petrec ultimele zile bolnavii aflaţi în faze terminale. Distincția noastră este pentru ierarhul care, și anul acesta, a binecuvântat, în cadrul unei slujbe religioase desfăşurate la Teatrul Naţional, 164 de cupluri care au împlinit 50 şi peste 50 de ani de împreună vieţuire.
Totodată, aceasta probează, cu puterea faptelor, că Biserica neamului este în mijlocul oamenilor, iar distinsul său reprezentant are calitatea bineplăcută lui Dumnezeu de a-L sluji prin a fi un om între oameni. Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist, şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate Preasfinţitului Ciprian Câmpineanul de către Preacucernicul Părinte IOAN RĂDULESCU, Protoiereul Protoieriei 2 București.”

LAUDATIO DR. ȘERBAN BRĂDIȘTEANU
“Personalitatea despre care vorbim acum, își primește premiul după 13 ani. Dacă în octombrie 1999 ar fi existat Galele "Om între oameni", l-am fi omagiat atunci. Veți înțelege de ce.
Avem în mijlocul nostru un om căruia îi putem pune inima în palme. Dar nu la figurat, ci la propriu. Puțini sunt aceia care - având o carierã strãlucitã - pot pune semnul egal, fãrã rest, între viațã și profesie. Cu alte cuvinte, puțini sunt aceia care își sacrificã viața pe altarul profesiei. Unul dintre acești oameni rari este doctorul Șerban Brădișteanu, o somitate a chirurgiei cardiologice, șeful secției de Chirurgie Cardiacă de la Spitalul Floreasca, medicul care a realizat, în octombrie 1999, primul transplant de cord din România. Pacienții săi îl consideră un zeu, un părinte. Cum altfel să te raportezi la un om care ți-a dat a doua viață? Doctorul Brădișteanu, care nu și-a putut permite niciodată luxul unei familii, declară simplu: "Fiecare pacient este un copil al tău". Cu aceeași simplitate și lipsă de emfază vorbește despre cariera sa: "Noi trebuie să nu facem rău și apoi să vindecăm".
Doctorul Brădișteanu este un brand, atât între medici, cât și între pacienți. Este o lecție profesională care ar trebui predată tuturor slujitorilor lui Hipocrate. În afara sălii de operație, este retras, introvertit. Ca în prima lui tinerețe, traseul său zilnic a rămas același: casă-spital, spital-casă. Medicul chirurg generalist Florin Brădișteanu din Târgu Jiu, tatăl său, i-a fost primul și cel mai important model în viață și în carieră. Mama s-a stins când el avea doar nouă ani și jumătate. O astfel de traumă fie te prăbușește, fie te întărește, mărturisea doctorul Șerban Brădișteanu. Pe el l-a proiectat într-un vârtej al studiului și al muncii. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj. A fost medic cardiolog la Târgu Mureș, între 1978 și 1994. A ajuns la București, după un intermezzo la Timișoara, între 1994 și decembrie 1997. La Târgu Mureș l-a cunoscut pe celebrul cardiolog Cristian Barnard, dar și pe fratele său, Marius Barnard. Acestuia din urmă, mai ales, îi poartă o admirație deosebită. El l-a învățat, prin exemplul propriu, că un chirurg cardiolog stă lângă patul bolnavului, la terapie intensivă, nu în camera de gardă. Doctorul Șerban Brădișteanu este un deschizător de drumuri, un creator de școală. Dar este și un ceasornicar al lui Dumnezeu, care se apleacă, în fiecare zi, asupra mecanismului delicat și complicat al inimilor, pe care le ajută să bată din nou. Noi credem că a făcut și face minuni. El - cu modestie - declară doar că este intransigent și perseverent în meseria lui. Un om în inima semenilor săi – doctorul Șerban Brădișteanu, pe care îl omagiem astăzi!
Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către domnul acad. EUGEN SIMION, preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române.”

LAUDATIO EMILIAN ȚIȚARU
“Premiul care urmează celebrează performanța în știință și tehnică, omagiind, cu egal respect, longevitatea.
În ziua de astăzi, când există parcă o fervoare distructivă, un om construiește cu încăpățânare, de 62 de ani. Inginerul Emilian Țițaru este unul dintre eroii, încărcați de glorie, ai istoriei științei și tehnicii românești în construcții. Emilian Țițaru este un nume de referință în domeniul structurilor de beton armat, în ingineria seismică, în calculul plastic.
După Revoluție, după o viață de muncă și succese profesionale, între anii 1994-1997, a fost președintele Consiliul tehnic superior al Ministerului Lucrărilor Publice. Este președintele de onoare al Asociației Române de Inginerie Seismică. Este Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice de Construcții din București.
Dacă ar fi să-i dăm un nume abnegației, acela ar fi Emilian Țițaru. Dar Emilian Țițaru nu personifică doar abnegația, ci și corectitudinea, onestitatea, capacitatea de analiză și sinteză, viziunea novatoare.
În meseria domniei sale, este o legendă - nu doar pe plan național, ci și pe plan mondial. A formulat concepții originale, care se aplică astăzi peste tot în lume, în ce privește proiectarea antiseismică a structurilor de oțel, dar și în ce privește metodologia de calcul și de conformare antiseismică a pereților structurali din zidărie nearmată sau armată, folosită la expertizarea, proiectarea antiseismică și proiectarea consolidării clădirilor cu structură din zidărie de cărămidă. Emilian Țițaru a avut o contribuție majoră la definirea și implementarea a numeroase STAS-uri în construcții. Împreună cu ilustrul său coleg, profesorul Alexandru Cișmigiu, a fost pionieriul întocmirii unor norme de calcul la cutremur. Țițaru și Cișmigiu au adus România pe locul 4 în lume, în anul 1960 - după SUA, URSS și Mexic - introducând în proiectare teoria spectrelor. Marele inginer constructor Emilian Țițaru, născut în urmă cu 90 de ani, în comuna Gârleni din județul Bacău, a purtat prestigiul României pe toate meridianele globului, ca expert al ONU, din Iugoslavia în Algeria, din Grecia în Siria și Irak. Emilian Țițaru este exemplificarea vie a expresiei "omul sfințește locul". Este o onoare pentru noi să-l omagiem astăzi, ca pe unul dintre reperele geniului științific tehnic românesc. Îi oferim astăzi înalta noastră distincție și pentru că, la 90 de ani, acest om excepțional se duce zilnic la muncă, cu aceeași vioiciune cu care o făcea, tânăr fiind şi la... 80 de ani!
Îl vom celebra, cu siguranță, înconjurându-l cu dragostea și gratitudinea noastră, și atunci când va împlini o vârstă rotundă - 100 de ani.
Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către de către domnul prof. univ. dr. ing. MIHAI VOICULESCU.”

LAUDATIO FUNDAȚIA PRINCIPESA MARGARETA A ROMÂNIEI
“Avem deosebita onoare de a acorda premiul pentru filantropie - în ediția a treia a Galei Premiilor de Excelență în civism "Om între Oameni" - unei instituții de renume a societății civile românești.
Fundația Principesa Margareta a României s-a născut odată cu România democrată, în 1990. A fost și rămâne un model de construcție civică. Ceea ce și-a propus la înființare a ridicat, după mai bine de două decenii, la rang de excelență. Misiunea generoasă, "de a acționa ca un catalizator pentru dezvoltarea potențialului uman, în spiritul demnității, solidarității și promovării talentului și valorilor culturale românești", este onorată neobosit, prin proiecte durabile, programe, acțiuni în varii domenii - educație, dezvoltare comunitară, sănătate, cultură.
Activitățile Fundației Principesa Margareta a României constituie un model solid pentru propriile noastre demersuri, ale comunității cetățenilor Sectorului 2. Preocupările Fundației sunt și preocupările noastre: îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor, vârstnicilor, tinerilor și familiilor defavorizate; stimularea solidarității între generații; încurajarea tinerelor talente. În plus, o preocupare comună, constantă, este voluntariatul, crearea unui spirit comunitar autentic, viu, funcțional. Instituția de elită Fundația Principesa Margareta a României nu este un mecanism civico-filantropic rece, abstract. Este însuflețită, în primul rând, de personalitatea sa fondatoare și tutelară, Alteța Sa Regală Principesa Margareta. Viziunea și munca Alteței Sale merită omagiul nostru. Respectul și recunoștința trebuie îndreptate, de asemenea, asupra întregului Comitet Director, în frunte cu vicepreședintele Anca Harasim: Anne Marie Martin, Sandra Pralong, Marie-Louise Stoicescu, Eduard Petrescu, Radu Florescu, Radu Dop, Camelia Șucu, Andreea Roșca, Bryan W. Jardine, Dan Schwartz, Linda Griffin, Sinclair Stevenson. Există, apoi, oamenii excepționali care dau viață proiectelor: Mugurel Mărgărit Enescu, Directorul executiv, Ioana Petrea și Oana-Rebeca Neagu-Anton, Directorii pentru Resurse, Anca Ardeleanu, Gabriele Curici, Cristina Buja, Petruța Stănescu - coordonatori programe, Viorica Chiru - coordonator financiar, Anca Sohorca - asistent social. Am invocat numele tuturor - oameni adevărați între oameni.
Dar demersul nostru de astăzi nu este doar un exercițiu de admirație. Dorim să fie începutul unei colaborări care ne-ar onora. Avem scopuri comune și, îndrăznim să credem, multe de învățat unii de la alții. Avem toate motivele să fim optimiști: dialogul nostru se naște sub o stea norocoasă - Gala Premiilor "Om între oameni".
Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către domnul ANDREI DIMITRIU, directorul Filarmonicii „George Enescu”.
Avem onoarea de a înmâna domnului doctor Radu Dop, membru în Consiliul de Administraţie al Fundaţiei Principesa Margareta a României, înalta distincţie a Galei OM ÎNTRE OAMENI – EXCELENŢĂ ÎN CIVISM.”

LAUDATIO DAN HĂULICĂ
“Avem în față premiul pe care l-am intitulat "Biografii exemplare", iar juriul n-a ezitat nici o clipă când a trebuit să-l acorde. Veți înțelege de ce. O personalitate precum aceea a maestrului Dan Hăulică, discipolul lui George Călinescu, este greu de cuprins într-o sinteză lineară. Pe vremea regimului comunist, numele său era sinonim cu critica de artă.
Dan Hăulică a fost atunci, pentru foarte mulți, o prezență culturală ieșită din tipare, cu o expresie non-conformistă în plină epocă a limbajului de lemn. După Revoluție, personalității sale complexe i s-a mai adăugat o dimensiune – diplomația culturală, în care s-a ilustrat strălucit. Există un pasaj în Jurnalul lui Mihail Sebastian, care ar putea să caracterizeze, fără să simplifice, o personalitate de anvergura lui Dan Hăulică: „Pasiune intelectuală intransigentă, austeritate a stilului de viaţă, oroare de compromisuri şi false valori, un ideal sever de adevăr, toate acestea servite cu abnegaţie, cu duritate uneori, dar fără orbire şi mai ales fără violenţă polemică”. Dan Hăulică s-a născut în "Florența României" - cum numea Iașiul marele său mentor George Călinescu - dar a fost mereu și un ilustru cetățean al lumii culturale europene.
A scris cărți fundamentale, despre artiști și curente artistice, dar opera magna rămâne, în conștiința cititorilor români, revista "Secolul 20", un spectacol al ideilor, o ilustrare magistrală a rezistenței prin cultură.
Cei peste zece ani petrecuți ca ambasador la UNESCO au fost o șansă pentru România ca, într-o perioadă istorică tulbure, să-și facă auzit glasul profund, autentic, să-și promoveze valorile spirituale, apartenența europeană. A știut ca nimeni altul să promoveze cultura română în cercurile intelectuale și artistice europene. Prezidând colocvii, seminarii și congrese internaționale, membru de vază în juriul unor renumite Bienale, Dan Hăulică s-a cheltuit cu generozitate, ca nimeni altul, pentru a așeza cultura românească în "miezul nervos al umanismului contemporan". Preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, membru corespondent al Academiei Române, distins cu premii internaționale de prestigiu, maestrul Dan Hăulică a știut - cu o modestie exemplară, apanaj al marilor spirite - să fie alături de comunitatea Sectorului 2, oferind demersurilor noastre autenticitate și anvergură culturală. Avem bucuria de a-l omagia astăzi ca pe un mentor strălucit, care și-a găsit răgazul de a ne lumina și călăuzi. Rafinamentului său intelectual proiectele noastre îi datorează enorm. Amprenta sa rămâne, ca o garanție a bunului gust, asupra a tot ce am realizat și vom realiza în materie culturală. Vă mulțumim, maestre! Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către doamna RUXANDRA GAROFEANU, Consilier artistic al Primarului Sectorului 2 şi membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă.”
LAUDATIO MAYA SIMIONESCU
“În fața personalităților care ne covârșesc, cu greu ne găsim cuvintele. Numai o altă personalitate excepțională poate să redea, cu adâncă simplitate, ceea ce și noi am fi dorit să exprimăm. Distinsei Doamne Academician Maya Simionescu i-a făcut un portret superb ilustrul său coleg, domnul academician Eugen Simion. Îmi veți îngădui să-l citesc, ca să înțelegeți că nu e nimic de adăugat decât dragostea și prețuirea noastră.
Maya Simionescu conduce din 1995 „Institutul de Biologie şi Patologie Celulară Nicolae Simionescu” – institut de excelenţă al comunităţii europene  
A fost 8 (opt) ani vicepreşedinte al Academiei Române şi din 1999 este preşedinte executiv al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă (F.N.S.A.), fundaţie de utilitate publică. 
Are cele mai mari premii din domeniul ştiinţei sale (mai puţin premiul Academiei Române – o curiozitate!!)
O intelectuală de clasă înaltă.
Iubeşte poezia şi muzica.
Compozitorii ei preferaţi sunt: Dvořák, Rahmaninov, Max Bruch.
Îi place să gătească, dar nu în fiecare zi. Când se decide, arta ei gastronomică este desăvârşită şi memorabilă, zic prietenii. Asta ca să se dovedească faptul că biologia este, ca şi gastronomia o artă (ştiinţă) bazată pe ochi (privire) şi pe fineţea degetelor.
Un pedagog de elită: a educat trei generaţii de biologi celulari.
A lucrat peste 10 ani cu laureatul Premiului Nobel George Palade şi, împreună cu soţul ei, Nicolae Simionescu, au înfiinţat în anii 1971-1979, cu eforturi uriaşe, „Institutul de Biologie şi Patologie Celulară Nicolae Simionescu”, o perioadă în care ştiinţa pe care o profesau era considerată subversivă.
Are vocaţia prieteniei
O iubesc până şi femeile, ceea ce este lucru rar
Când i se întâmplă să aibă adversari (căci se întâmplă) îi dezarmează cu un zâmbet
Iubeşte câinii maidanezi, mai puţin pisicile. Pe ultimul său câine îl chema Rambo. Îl pomeneşte şi azi, cu melancolie, ca pe un membru dispărut al familiei.
Îi plac florile de câmp, dar le cultivă cu devotament şi pe cele de casă.
În fine, o admiră pe Maria Tănase şi, stimulată, poate să cânte, la petrecerile academice, cu pasiune şi dramatism, „cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă”. Mărturiseşte că acest cântec îi plăcea şi lui George Palade.
Dacă ar trebui să-i definim firea, printr-o propoziţie, am putea spune că-i „o sentimentală bine temperată” sau o romantică care ştie să se supravegheze
Crede în ştiinţa celulei, cere nu numai precizie, dar şi capacitatea de a visa. Pentru toate acestea, dar și pentru că s-a bătut să obțină 12 milioane euro, bani europeni, ca să poată lucra la proiectul Cardiopro, finalizat în acest an, studiind celulele inimii, astfel încât remediile să le transfere din cercetarea fundamentală în clinică, pentru că institutul domniei sale ne va dărui într-o zi tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, avem onoarea să acordăm trofeul celei de-a treia ediții a galei OM INTRE OAMENI doamnei academician Maya Simionescu.
Diploma de laureat, Marele Trofeu, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către Domnul Neculai Onţanu, Primarul Sectorului 2.”
LAUDATIO SEVER POPA
“Urmează marele premiu pentru Educație al Galei "Om între oameni". Îl acordăm directorului unui celebru colegiu din Sectorul 2, care a reușit să-și mențină instituția de învățământ la cele mai înalte standarde. Ce se poate spune despre omul Sever Popa? Mulți dintre cei care îl cunosc îl confundă cu o instituție: Colegiul Național ”Mihai Viteazul”. Nici măcar nu sunt departe de adevăr, aceia, deoarece istoria Colegiului, în această formă, se leagă de numele domniei sale, Directorul.
Deci, cine este Sever Popa? Profesorul de fizică și-a început cariera didactică, providențial, la liceul de aviație, acolo unde zborul este întotdeauna la timpul prezent. Chiar azi, la mare distanță în timp, oameni cu părul grizonat, oameni realizați în varii domenii, de la teatru la inginerie, vin în biroul Directorului și, modest, spun: ”Vă amintiți? V-am fost elev la Aviație...” Observați diferența? Nimeni nu spune: ”Știți, mi-ați fost profesor la Aviație”. Poate că nu întâmplător, în vâltoarea primelor zile ale ultimului deceniu din mileniul trecut, a devenit chiar directorul acelui liceu, după un deceniu de devenire.
Devenire începută undeva, în mijlocul Ardealului, la poalele cetății de unde a sunat clopotul reîntregirii, din rândul unui neam care știe să insufle o înțelepciune deloc infatuată.
Devenirea l-a purtat, inefabil, către acel templu de educație și cultură, Liceul Teoretic ”Mihai Viteazul”, cum se numea el la începutul anilor ’90. Și nu e de mirare că, șase ani mai târziu, a ajuns Directorul. Un monstru sacru în acel timp, cu un cuvânt greu în învățământul românesc. Cine este omul Sever Popa? Vizionarul care a înțeles importanța acelui HC 85 în viața școlii, atunci când foia liniată și rigla de calcul constituiau vârful de lance în statistică și proiectare. Și care și-a dotat școala cu primele computere performante atunci când termenul PC era încă la limita științifico-fantasticului, iar utilizarea lui, o utopie. În cele 25 de ore ale zilei, dincolo de Masterul în tehnologia informației și comunicațiilor în educație, Directorul a pus pe peretele unei săli de clasă o tablă interactivă. Tablă interactivă? Ce era aceea? Azi, toată lumea știe. Dar puțini știu că la ”Mihai Viteazul” a fost instalată una dintre primele cu uz educațional, o minune tehnologică coborâtă direct din birourile de formare ale firmelor de top. Și acum au înțeles mulți dintre profesorii Colegiului de ce au fost instruiți, cu numai un an înainte, pe o platformă stranie, AEL. Pentru că elevi și părinți au făcut un salt calitativ, o dată cu acea tablă și programele sale. Au urmat altele și, încet, din tavanele claselor au coborât videoproiectoare, într-un demers firesc. Dar ceea ce pare atât de firesc ascunde strădania asiduă, tăcută, a celor 25 de ore ale zilei de muncă a Directorului. Cine este Sever Popa? Omul care găsește un răspuns, un sfat, o vorbă bună pentru fiecare. Un director de școală, dacă nu știe să fie om, nu este cu adevărat director. Cine este omul Sever Popa? Cel care a știut să cârmească printre valurile sistemului educațional, astfel încât să aducă mereu Colegiul în frunte, fie că este vorba de rezultate școlare, fie de multitudinea de activități extrașcolare. Cel care știe să insufle curaj și să dojenească fără să supere. Cine este Sever Popa? Pentru mulți, Directorul unuia dintre cele mai bune licee din țară. Și, poate, pentru mulți, asta este de ajuns. De fapt, Sever Popa este doar un om, un om cu suflet mare, care a făcut din acest liceu o a doua casă. Și dacă azi are părul nins, la o vârstă la care încă mulți abia își numără câteva fire grizonate, vreau să știți că a albit frumos.
Îl omagiem și fiindcă, în sectorul nostru, cu cele mai multe colegii din Capitală, anul acesta aproape jumătate din numărul olimpicilor au ieșit de pe băncile școlii pe care o conduce. Aşadar îl premiem pe cel care reprezintă un etalon de excelenţă în cadrul învăţământului preuniversitar din România.
Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către de către doamna ALEXANDRINA PETER, Inspector şcolar pentru implementarea descentralizării instituţionale Sector 2.”
LAUDATIO VASILE CIORNEI
“Marele premiu pentru Voluntariat, al celei de-a treia ediții a Galei "Om între oameni", se acordă unui mare sufletist. Un om căruia trebuie să-i mulțumim atunci când ne simțim în siguranță, un om care ne dă mereu reconfortanta încredințare că nu ne va lăsa la greu. Unul dintre oamenii rari, care - la nevoie - știe cu precizie nemțească ce e de făcut.
Generalul de brigadă Vasile Ciornei n-a fost nici o zi "în retragere", cum se spune. Pentru că domnia sa nu are odihnă. Harnic, ambițios, inteligent, pasionat, este astăzi voluntarul cu majusculă - un adept nedezmințit al lucrului bine făcut, un model de responsabilitate civică pentru mai tinerii și foarte tinerii săi colegi.
Vasile Ciornei s-a născut în satul lui Nicolae Labiș, Mălini. A avut o carieră militară de excepție, pornind de la Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, absolvind apoi Școala Militară de Ofițeri de Geniu din Râmnicu Vâlcea - amândouă ca șef de promoție. După absolvirea Universității Naționale de Apărare, a îndeplinit funcții de comandant de unitate, lector universitar la Catedra de Geniu, specialist în domeniul organizării-mobilizării și coordonator în elaborarea strategiiloir, politicilor și reglementărilor din domeniul managementului resurselor umane, în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Experiența deosebită dobândită sub arme, domnul General Vasile Ciornei a decis s-o pună în slujba comunității. A hotărât să nu se retragă într-o binemeritată odihnă, ci să participe activ la viața Cetății, să-și ajute în continuare semenii.
În anul 2010, primarul Neculai Onțanu i-a venit în întâmpinare, cooptându-l într-un proiect pe cât de ambițios, pe atât de generos, inițiind - cu o echipă de specialiști - proiectul "Foișorul de Foc. Voluntariat și Parteneriat pentru viață". Peste 100 de voluntari - cărora li se adaugă în permanență alți oameni de suflet și conștiință - sunt instruiți spre a fi în măsură să intervină în sprijinul concetățenilor, în diferite situații de urgență. Proba de foc au făcut-o chiar iarna trecută, când au dezăpezit oameni și le-au asigurat strictul necesar. Domnul General Vasile Ciornei este vicepreședintele - competent, ambițios, vizionar - al acestei Asociații civice. Ca unul dintre membri fondatori și principal factor mobilizator al Diviziei Civice Voluntare de Educație și Instruire pentru Situații de Urgență, domnia sa a încheiat convenții și cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, cu Prefectura Municipiului București, cu Inspectoratul Școlar al Muncipiului București, cu alte organisme, în scopul fundamentării instituționale a proiectului.
A coordonat, cu profesionalism, lucrarea de informare și educare, intitulată sugestiv "Pentru cei ce iubesc viața". Nu în ultimul rând, domnul General Vasile Ciornei este și președintele asociației de proprietari al blocului unde domiciliază, onorând această misiune și dovedind o dată în plus că "omul sfințește locul". În carieră militară strălucită și activitatea civică exemplară, i-a stat alături și l-a susținut o familie frumoasă - o soție devotată și doi copii de toată isprava. Pentru faptul că este un om adevărat, un reper în ceea ce astăzi reprezintă etalonul modern al voluntariatului un model în comunitatea Sectorului 2, Generalul Vasile Ciornei binemerită nominalizarea celei de-a treia ediții a Galei de excelență în civism, "Om între Oameni".
Diploma de nominalizat, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medalia de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către domnul NICOLAE GHEORGHE, Coordonatorul Grupului Consilierilor Obşteşti ai Primarului Sectorului 2, nominalizat pentru domeniul voluntariat în anul 2011.” 

LAUDATIO VALERIA GAGEALOV- ANDREI MAGHERU
 “Iată și primul premiu ex-aequo din istoria Galelor Om între oameni, primul premiu ex-aequo din această Gală. Este un premiu pentru excelență în implicare socială. Distinsa Doamnă a scenei românești, Valeria Gagialov, și soțul domniei sale, exelența sa, ambasadorul Andrei Magheru au fost și au rămas două stele. Ca să fim foarte exacți, ei sunt, de 4 decenii, o singură stea cu două străluciri.
Este, spuneam, prima oară, de trei ediții, când în Gala "Om între Oameni", acordăm un premiu ex-aequo. O facem cu sentimentul că ar fi nedrept ca gratitudinea noastră, a comunității, să-i despartă. Se spune rar, despre unii oameni proniați, că nu au vârstă. Se află în mijlocul nostru doi astfel de oameni fără vârstă - cuplul de aur Gagialov-Magheru. Îi admiram de multă vreme, dar i-am cunoscut îndeaproape în ultimii trei ani, în focul muncii. Pentru că, în urmă cu trei ani a luat ființă ceea ce, la debut, părea un experiment cultural științific riscant de ambițios - Centrul pentru Activități Recreative și Inovare Ocupațională "Jean Louis Calderon". Astăzi este o confirmare, un reper al Capitalei, Clubul Calderon.
La vârsta când alții poate că își fac bilanțul, Valeria Gagealov și Andrei Magheru au luat-o de la zero, înhămându-se la caleașca de cristal a unui proiect pentru comunitate. Au avut energia debordantă de a aduna în jurul domniilor lor nume de referință ale teatrului, artelor, literaturii, științei românești. Au construit, într-o desăvârșită, modestă, tenace, conclucrare cu echipa primarului Onțanu un spațiu sui generis, greu de definit. Clubul Calderon este, în egală măsură o întreprindere elitistă, unde își dă întâlnire crema intelighenției românești, dar și un loc deschis oricui are bucuria de a intra, de a se iniția, de a admira, de a exersa. Expoziții de pictură, simposioane științifice, cenacluri literare (inclusiv unul de Science Fiction), colocvii culturale – iată foarte pe scurt structura de rezistență a Clubului Claderon. Dacă citiți programul Clubului pe luna decembrie 2012, veți fi uimiți să constatați că austeritatea economică n-a reușit să îngenuncheze acest proiect după știința noastră unic în Europa. Spuneam că Valeria Gagealov și Andrei Magheru sunt două străluciri ale aceleiași stele. Finețea lor culturală, generozitatea, talentul lor de amfitrioni rafinați au făcut posibilă această minune, acest cămin viu al artelor și al științei situat în inima comunității noastre.
Două stăluciri ale aceleiași stele, doi oameni între oameni, care confirmă tulburătoarele cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel despre dragostea care le durează și le îndură pe toate. Pentru că, în 2012, s-au împlinit trei ani de când Valeria Gagealov și Andrei Magheru și-au pus energia și talentul pentru a da Clubului Calderon
strălucire culturală, cu aceeași abnegație cu care altădată – ca ambasadori ai spiritualității românești la Paris – strângeau toată lumea bună la spectacolele trupelor nostre, pentru că Gala noastră coincide în chip fericit cu ziua de naștere a doamnei Valeria Gagealov, premiul acesta este menit să le marcheze pe toate la un loc. La mulți ani, distinsă doamnă! La mulți ani, domnule Magheru, lângă de superba dumneavoastră jumătate!
Diplomele de nominalizați, o bijuterie de artă şi cultură creştină – Evanghelia, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarhul Teoctist şi Medaliile de Aur, de excelenţă în civism “Om între oameni” vor fi înmânate de către domnul prof. univ. dr. HORIA GÂRBEA, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi vicepreşedintele Institutului Cultural Român.”

 



 Stiri de ultima ora



Va multumim ca sunteti alaturi de noi!